Emotii de iarna ...

         E iarna din nou ...primii fulgi de nea ne-au acoperit astazi capetele,nu pot sa nu asociez venirea fulgiilor de nea cu durerea si suferinta ce-mi macina trupul de cateva zile incoace .Probabil, prinzand un astfel de moment voi continua pentru totdeauna,incepand de acum, sa asociez caderea zapezii cu picajul spre depresie in care ma aflu la momentul de fata. Ma intreba cineva, candva , daca scriu doar atunci cand imi este greu sau sunt la rascruce ..Foarte revoltata am raspuns "NU ",ei bine adevarul este defapt "DA".Cred ca scrisul imi este cel mai bun si loial prieten.
            Ce se intampla cu noi ? Cu visele noastre ? Cu emotiile pe care le asteptam si ravnim dupa ele ?
            Simplu. Le distrugem ... 
   La fel cum mi-am distrus ..singurul lucru care ma tinea pe linia de plutire ..iubirea.
Amuzant ..incep textele : "esti puternica","va fi bine,ai sa vezi ","iti trece..","ai 20 de ani,o viata inainte "..iar reactia mea la asta este,razand : "Da,stiu ,sunt cea mai puternica,voi trece peste asta sunt sigura,ce naiba,mai sunt baieti .."
Dar in inima se intampla altceva,haos .Doar eu stiu cum imi pot stapanii lacrimile care vor sa dea buzna invaluindu-mi obrazul si ochii ...si durerea din suflet si stomacul strans ...Daca as fi singura probabil as plange non-stop ..oricum noaptea o inchei plangand in secret ,si diminetiile le incep la fel ,sa nu vorbim de nesomn ..m-am obisnuit .
              Cum sa ma trezesc dimineata in patul meu rece si pustiu ..cu gandul ca ceea ce eu am crezut a fi iubire sincera si adevarata nu mai este ?
              Ca zambetul pe care il astept o saptamana nu o sa mai vina ?
              Ca fericirea mea s-a incheiat ?
              Cum sa ma trezesc ,pustie si secatuita de puteri ...
Dar asa ceva nu pot explica la nimeni ,oricat m-as chinui,si problema e ca nu ma pot face inteleasa oricum,asa ca de ce sa mai incerc ?De ce sa incerc sa mai ies din starea asta ?Am mai iesit o data si iata ca am ajuns tot acolo ..
             De ce sa mai sper ca iubirea exista ?Increderea ?Respectul ?
Am avut incredere ..am respectat ,am daruit ...si cu ce m-am ales ?Cu asta ?
              De ce sa ma mai chinui si sa sper ?Ca poate intr-o zi ,cand voi darui si sfertul de suflet care mi-a mai ramas ,sa fie si ala calcat si batjocorit ?eu cu ce raman ?Cu iluzii...si amintiri ..
               Am iubit intens ...si inca o fac ..si o voi face incontinuare ,indiferent de ce zice lumea ...m-am obisnuit singura in caderea asta si pustiita .
E simplu pentru altii sa ma cunoasca ..."rade,deci e bine,nu sufera " Nici nu am nevoie sa se creada mai mult de atat ..e rau cand atunci cand ai un pic de moment de singuratate sa iti vina sa iti iei lumea in cap si sa uiti de tot. 
                Doare ..Doare sufletul ..doare incredibil de rau ,cred ca nici cea mai dura boala nu doare atat ..Am cazut iarasi in vorbele bune si mi-am dat increderea ,inima si sufletul si din nou tot eu am suferit ..
              Cu ce am gresit atat de mult oare ?Nu am facut rau la nimeni ..am ajutat cand am putut ,m-am daruit si prietenelor si iubitului ..Oare asa va fi toata viata mea ?Sa indur atatea ?
Am picat de fraiera din nou desi mi-am jurat ca nu voi mai face aceiasi greseala ..am facut-o.
              Singura cale pe care o mai am este sa renunt in a-mi deschide sufletul si a-mi darui si bucatica de suflet care si asa este tot peticit ..nu am avut averi sa-mi arat dragostea ,poate nu am nici aspect si nici cunostiinte in asa fel in cat sa ies in evidenta ..Dar cu siguranta mi-am daruit totul ,TOTUL ,inima ,sufletul,increderea,iubirea,tot ce are un om mai bun si de valoare(zic eu) ...dar daca nu o faceam poate nu se termina asa. 
                Un singur lucru mai este care ma mai ajuta intr-un fel sau altul : am incercat pana in ultima clipa sa nu las ceea ce credeam ca mi se cuvine .
Singura mea bucurie este ,intr-un final,am simtit iubirea ,chit ca a fost asa scurt .           Am fost aproape ,a fost aproape iubirea de mine ..aproape am atins-o..sunt constienta ca nu voi mai face asta vreodata ,dar am fost acolo,momentul acela scurt  a fost al meu ,si unic.